Atraktiv.ro - Atractiv pentru tine, promotiile lunii martie
Utilizator neautentificat   | Acces cont   |    vezi coşul (gol)
CAUTA

Categorii produse

PRODUCATORI
BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA - SIFILISUL

Sifilisul este o boala/infectie cu transmitere sexuala, care netratata poate produce complicatii majore. Infectia are perioade alternative de activitate si inactivitate (perioade de latenta). Simptomele apar in timpul perioadelor de activitate; in perioadele de latenta nu exista nici un simptom, dar pacientul este infectat in continuare. Oricine vine in contact cu o persoana infectata cu sifilis se poate imbolnavi. Nu este necesar contactul sexual pentru a fi transmisa infectia, aceasta se poate realiza si prin simplul contact cu gura, rectul sau organele genitale ale unei persoane infectate.
Mod de transmitere

Transmiterea bacteriei se realizeaza de obicei in timpul contactului sexual vaginal, anal sau oral. Bacteria care determina sifilisul este transmisa de la o persoana la alta prin contactul direct cu:
- leziunea deschisa (sancru) care apare in timpul stadiului primar
- membrane mucoase sau alte tipuri de leziuni, care apar in timpul stadiului secundar si uneori in cadrul sifilisului latent.
Leziunile apar de obicei la nivelul organelor genitale externe, vaginului, anusului sau rectului. Leziunile pot uneori apare pe buze sau in jurul buzelor. Bacteria patrunde in organism, de obicei prin membranele mucoase, cel mai frecvent prin cele din jurul organelor genitale si cailor urinare. Rareori bacteria patrunde in organism prin solutii de continuitate ale tegumentelor, cum sunt de exemplu taieturile, sau prin sarut, daca persoana infectata are o leziune la nivelul gurii sau buzelor. Sifilisul se mai poate transmite si prin folosirea unui ac anterior folosit pentru/de o persoana infectata.

O alta cale de transmitere este prin transfuziile de sange, dar aceasta cale este foarte rar intalnita, deoarece sangele recoltat pentru transfuzii este testat pentru bolile cu transmitere sexuala si bacteria care produce sifilisul nu rezista mai mult de 24-48 de ore in conditiile in care este stocat sangele pentru transfuzii.
In cazul femeilor gravide si infectate cu sifilis, bacteria poate traversa placenta si infecta fatul in orice moment al sarcinii sau al nasterii (sifilis congenital).
Sifilisul nu se transmite prin contactul intamplator cu scaunele de toaleta, clantele usilor, prin apa din piscine, cazi de baie, prin haine sau prin vesela. O infectie cu Treponema pallidum in trecut, nu ofera protectie individului pentru o noua infectie, desi, in rare cazuri, poate apare o rezistenta fata de boala care protejeaza individul fata de o noua infectie.

Perioada de incubatie
Perioada de incubatie este perioada dintre expunerea la infectie si momentul in care apar simptomele. O leziune a pielii numita sancru, este primul simptom al sifilisului cu transmitere sexuala. Sancrul apare intr-un interval de 10-90 de zile de la momentul infectiei, de obicei intervalul este de 21 de zile.

O persoana cu sifilis poate transmite boala (este contagios) partenerilor, atunci cand sunt prezente leziunile primare sau secundare. Persoana infectata poate sa fie contagioasa intermitent ani de zile si este intotdeauna contagioasa cand sunt prezente leziuni deschise sau eruptii cauzate de sifilis.

Evolutia bolii

1. Sifilisul primar - dupa o perioada de incubatie (dezvoltare) de aproximativ 21 zile pana la aparitia primelor semne si simptome (perioada este intre 19 - 90 zile), boala incepe sa se exprime si are durata de 4 - 8 saptamani. Principalul semn in prima parte a evolutiei boliii este aparitia sancrului sifilitic impreuna cu adenopatia satelita. Sancrul sifilitic reprezinta o leziune (ulceratie) frecvent superficiala, unica, rotund-ovalara, mica in dimensiuni (0,3-2.5 cm) care este de culoare rosie, nu are secretii, si mai ales NU DOARE!!! Este localizat la nivelul locului de inoculare - la nivel genital cel mai frecvent. Alte localizari rare - buza, amigdala, limba, san, degete. La barbati se observa mult mai usor, pe cand la femei, leziunile pot fi ascunse datorita existentei lor la nivel vaginal sau la nivelul colului uterin. Adenopatia satelita este reprezentata de cresterea in volum a ganglionilor de la nivel inghinal de o singura parte sau de ambele parti. Acestia sunt duri, NEDUREROSI, si se misca usor cand sunt palpati. Apar la aproximativ o saptamana de la aparitia sancrului sifilitic.

2. Sifilis secundar - este cea de-a doua perioada de evolutie a bolii. Aceasta perioada incepe daca NU a existat tratament antibiotic adecvat sub STRICTA supraveghere medicala (dermatologie) la aproximativ 6 - 8 saptamani de la aparitia primei leziuni. In aceasta perioada apar leziuni sub forma de pete mici, rotunde-ovalare, rozii, slab delimitate, care impanzesc corpul si partea superioara a bratelor si a coapselor. Nu sunt insotite de mancarime ca intr-o alergie.O alta leziune care poate aparea sunt tot ulceratii rotund-ovalare la nivelul gurii, mucoasa genitala si anala. La nivelul fetei, genital, palme si talpi apar mici denivelari, rosu inchis care, la fel ca precedentele, sunt nepruriginoase si evolutia lor este ondulatorie, atunci cand dispar lasa in urma mici pete inchise la culoare. In aceasta perioada de evolutie a bolii sunt afectate majoritatea organelor interne - inima, stomac, ochi, ficat, invelisurile creierului, par, unghii. Toate acestea pot fi insotite de febra, scadere in greutate, dureri de oase, de articulatii si muschi, dureri rebele de cap.

3. Sifilisul latent - dupa manifestarile sifilisului secundar, daca nici acum nu s-a facut un tratament simplu cu antibiotice (Penicilina) se instaleaza o perioada lipsita de orice manifestare, dar in care agentul infectios exista in organism si se poate transmite.

4. Sifilisul tertiar - se manifesta dupa aceasta acalmie care poate dura intre 2 si ...30 ani!!! In aceasta perioada apare la nivelul pielii numerosi noduli duri, NEDUREROSI, rosii inchis, grupati cuprinzand cu predilectie fata, spatele si membrele. Mai pot apare noduli si la nivelul limbii, mucosei bucale, buza, inima, ficat, splina, oase (generalizat) si cel mai important - creierul determinand chiar dementa.
Diagnosticul este rapid si usor (binecunoscuta reactie RBW). Deasemenea este obligator inainte de casatorie si in timpul sarcinii datorita efectelor asupra fatului.

La circa trei saptamani (desi intervalul se intinde intre 10 si 90 de zile) dupa infectie, apare o leziune (sancru) care este de obicei nedureroasa, la nivelul organelor genitale. De obicei, sancrul se vindeca fara tratament in 28-42 de zile. Acest stadiu poarta denumirea de sifilis primar. Daca nu este tratat se ajunge la stadiul al doilea (sifilis secundar). In acest stadiu apare o eruptie la aproximativ 2 luni dupa aparitia sancrului, care dispare fara tratament in 1-2 saptamani. Dupa disparitia eruptiei, persoana infectata poate avea o perioada asimptomatica. Aceasta poarta denumirea de sifilis latent.
Desi simptomele dispar, bacteria ce produce sifilisul ramane in organism si ataca organele interne. Perioada latenta poate fi de un an, intervalul mediu fiind de 5 pana la 20 de ani. Persoana infectata este contagioasa in timpul sifilisului primar, secundar si a primei parti a stadiului latent. In acest timp, simptomele caracteristice sifilisului secundar pot reapare de mai multe ori (recaderi). Daca nu este diagnosticat si tratat, se poate ajunge in stadiu de sifilis tertiar, care este cel mai distructiv stadiu al bolii. In cadrul acestui stadiu, boala poate produce afectiuni ale vaselor de sange si inimii, boli mentale (inclusiv dementa), orbire, afectiuni ale sistemului nervos si chiar moartea. Sifilisul tertiar poate debuta la un an dupa infectie sau in orice moment al vietii unei persoane infectate cu sifilis si care nu este tratata. Aproximativ o treime din persoanele infectate dezvolta complicatiile sifilisului tertiar.

Factori de risc

Factorii de risc pentru infectia cu treponema pallidum sunt:
- contact sexual neprotejat (sexul fara prezervativ sau folosirea incorecta a prezervativului), mai ales in randul homosexualilor
- parteneri sexuali multipli, mai ales in zonele in care boala este foarte raspandita
- contact sexual cu o persoana infectata
- contactul sexual cu o persoana care are parteneri sexuali multipli
- prostitutia
- infectia cu virusul HIV.
O persoana este contagioasa daca are leziuni deschise sau eruptii in cazul bolii. Riscul de a fi infectat cu sifilis in urma unui singur contact sexual, cu un partener infectat, este de aproximativ 3-10%. Infectia cu sifilis creste riscul unei persoane de a fi infectata cu HIV. Sifilisul produce leziuni deschise pe organele genitale, care permit virusului HIV sa intre in organism. Sifilisul este mai frecvent printre persoanele care sunt infectate cu HIV.

Consultul de specialitate
Un consult de specialitate este necesar atunci cand:
- apar leziuni, eruptii, vezicule sau umflaturi in jurul organelor genitale, in zona anala sau in orice parte a corpului, daca exista suspiciunea de boala cu transmitere sexuala
- exista posibilitatea ca persoana sa fie expusa unei boli cu transmitere sexuala.

Perioada de expectativa vigilenta, care reprezinta o atitudine de urmarire, nu este recomandata in cazul expunerii la bacteria care provoaca sifilisul sau in cadrul altor boli cu transmitere sexuala. Orice simptom sau modificare care sugereaza sifilisul sau alta boala cu transmitere sexuala, trebuie evaluata de un medic specialist. Tratamentul precoce reduce complicatiile bolii si previne infectarea altor persoane. Daca exista suspiciunea unei boli cu transmitere sexuala, trebuie evitat contactul sexual pana la consultul medicului specialist. Daca o persoana este diagnosticata cu sifilis, va trebui tratat si partenerul sau.

Medici specialisti recomandati

De obicei, medicul de familie poate diagnostica si trata sifilisul. Alti medici care pot face acest lucru sunt:
-medicul internist
-medicul ginecolog-obstetrician
-medicul dermatolog.
Complicatiile sifilisului tertiar sunt tratate de catre medicul specialist in boli infectioase.

Investigatii
Primul pas in diagnosticul sifilisului este un istoric amanuntit al simptomelor si al activitatii sexuale si examenul obiectiv. Diagnosticul de sifilis este confirmat prin teste de sange. Acestea sunt necesare mai ales daca nu sunt prezente leziunile caracteristice. Daca leziunile sunt prezente, lichidul din una din ele este examinat la microscop, pentru a evidentia bacteriile care produc boala (examinare pe camp intunecat). O examinare atenta a pielii si cavitatii bucale, este realizata pentru a cauta existenta unei eruptii sau a altor modificari. In cazul femeilor, este necesar un examen ginecologic pentru a cauta semne de sifilis. Sunt cautate leziuni anormale ale vaginului, vulvei, labiilor, ariei genitale. Aceste leziuni apar in cadrul sifilisului primar. Pentru femeile insarcinate sunt recomandate investigatii de screening pentru sifilis, datorita riscului infectiei fatului.

Screening-ul se realizeaza:
- la prima vizita prenatala a femeii insarcinate
- la inceputul trimestrului trei de sarcina si din nou la nastere, pentru femeile care au risc crescut de a fi infectate.

Un examen genital se realizeaza si la barbati, cu scopul de a decela semne ale sifilisului. In cazul nou-nascutilor, evaluarea initiala pentru sifilis congenital incepe cu o evaluare a starii de sanatate a mamei si testarea acesteia pentru sifilis. Medicul specialist va examina atat mama cat si nou-nascutul. In diagnosticul sifilisului primar si secundar este uneori necesara o punctie lombara.

Aceasta este necesara la adulti atunci cand:
- exista semne ale sifilisului tertiar (anevrismul (dilatarea) de aorta, gomele, irita (inflamatie a structurii anatomice oculare denumita iris) sau neuro-sifilis
- penicilina sau alte antibiotice recomandate nu pot fi folosite in tratamentul sifilisului latent; in aceasta situatie este necesar sa se determine daca lichidul din coloana vertebrala si creier (lichidul cefalorahidian - LCR) este infectat, deoarece sunt necesare metode specifice de tratament ale infectiei LCR
- persoana este infectata cu HIV
- este necesara verificarea vindecarii neuro-sifilisului.

La nou-nascut si copil, punctia lombara se efectueaza atunci cand:
- exista semne de sifilis congenital
- mama copilului a avut sifilis si nu a fost tratata sau a fost tratata dupa saptamana 20 de sarcina
- mama copilului a fost tratata cu un alt antibiotic decat penicilina.
Trebuie efectuate alte teste pentru a determina daca sunt prezente si alte boli cu transmitere sexuala, in special infectie cu chlamydia, gonoree sau infectie HIV; persoanele infectate cu sifilis au risc mai mare dobandi infectia cu virusul HIV.
Diagnosticul sifilisului poate fi intarziat sau complicat, pentru ca simptomele sale sunt asemanatoare cu a multor altor boli. Sifilisul este cunoscut si sub denumirea de marele imitator.

Diagnostic
Sceening-ul sifilisului este recomandat pentru femeile gravide si pentru persoanele cu risc crescut de infectie.

Persoanele cu risc mare de a fi infectate sunt cele care:
- au contacte sexuale neprotejate (sexul fara prezervativ sau folosirea incorecta a prezervativului), mai ales in randul homosexualilor
- au parteneri sexuali multipli, mai ales in zonele in care boala este foarte raspandita
- au contact sexual cu o persoana infectata
- au contactul sexual cu o persoana care are parteneri sexuali multipli
- practica prostitutia
- care au infectie cu virusul HIV.
Pentru femeile insarcinate sunt recomandate investigatii de screening pentru sifilis, datorita riscului infectiei fatului.

Screening-ul se realizeaza:
- la prima vizita prenatala a femeii insarcinate
- la inceputul trimestrului trei de sarcina si din nou la nastere, pentru femeile care au risc crescut de a fi infectate.
Diagnosticul sifilisului poate fi intarziat sau complicat, pentru ca simptomele sale sunt asemanatoare cu a multor altor boli. Sifilisul este cunoscut si sub denumirea de marele imitator.

Tratament
Tratamentul prompt al sifilisului este necesar pentru a vindeca infectia, a preveni complicatiile si transmiterea la alte persoane. Antibioticele sunt tratamentul eficient in orice stadiu. Tratamentul antibiotic nu poate vindeca complicatiile deja aparute, insa poate preveni instalarea unor noi complicatii. Dupa tratament sunt necesare teste in dinamica, pentru a fi sigur ca tratamentul a avut succes. Partenerii de viata expusi, trebuie sa fie examinati, testati si tratati. Penicilina este antibioticul preferat pentru tratamentul sifilisului. Desi penicilina este tratamentul standard pentru neuro-sifilis, sifilis congenital sau pentru sifilisul dobandit sau detectat in timpul sarcinii, alte antibiotice cum ar fi ceftriaxona, pot fi luate in considerare. Daca pacientul este alergic la penicilina, tratamentul este posibil, dar medicul specialist trebuie sa aleaga cea mai buna optiune de tratament.
NOUTATI

cantar masa corporala
Calculator Indice Masa Corporala

Dreptul de autor © Auto Accesorii Srl. Toate Drepturile Rezervate.

BLOG - Facut in casa

Viziteaza magazinul Atraktiv.ro pe ShopMania